Urocultura

1.INFORMAȚII GENERALE ȘI RECOMANDARI:

Infecțiile tractului urinar constituie o proporție considerabilă a afecțiunilor pentru care este solicitat un consult medical. Multe cazuri au evoluție asimptomatică sau simptomatologie nespecifică. În acest context este foarte importantă investigarea probelor de urină în laboratorul de microbiologie și comunicarea rezultatelor astfel încat medicul clinician să poată integra în mod eficient rezultatele obținute. Infecția urinară poate afecta oricare segment al tractului urinar putându-se extinde de la un segment la altul. De cele mai multe ori reprezintă un episod acut autolimitant la caile urinare inferioare, dar la pacienții cu predispoziție se poate ajunge la cronicizare. Afectarea pe categorii de vârstă si sex este universală, cu anumite particularitați:

- la nou nascuti și sugari prevalența este mai mare la baieți

- raportul se inversează la adult, astfel incât 1% din fete până la pubertate și 10-20% din femei vor fi afectate la un anumit moment dat pe parcursul vieții

- la vârstnici, infecțiile urinare sunt mai frecvente la bărbați, corelate cu afecțiunile prostatei și metodele de explorare instrumentală pe care acestea le impun.

Simptomatologia este dominată de disurie si polakiurie, în timp ce frisoanele, starea febrilă și durerile lombare sunt mai puțin frecvente. Cazurile asimptomatice sunt rare, dar nu mai puțin periculoase.

2.SPECIMEN PROBA SI STABILITATE:

1.Proba trebuie prelevată din jetul mijlociu al primei urini matinale sau după cel puțin 3 ore de la micțiunea anterioară; se impune efectuarea toaletei locale riguroase în scopul prevenirii contaminării probei cu microorganisme existente pe tegument și în regiunea perineală.

2.La copilul nou-născut sau sugar, recoltarea este dificilă. Trebuie decontaminată regiunea organelor genitale externe și a perineului precum și fixarea unui dispozitiv special (pungă sterilă din material plastic).

3.Prelevările speciale prin aspirație suprapubiană sau cateter se realizează doar in mediu spitalicesc. Este foarte important ca probele ce urmează a fi examinate microbiologic să ajungă la laborator în timp util și in condiții optime, acest lucru însemnand în maxim 2 ore. Atunci când acest interval nu poate fi respectat, proba trebuie refrigerată la 4 grade imediat după recoltare și asigurat transportul la acestă temperatura, pentru a menține condiția microbiologică a probei.

3.METODA:

Se utilizează metoda uroculturii cantitative cu anse calibrate, proba fiind însamanțată pe mediile de cultura adecvate creșterii germenilor posibil incriminați in etiologia infecțiilor urinare.

4.VALORI DE REFERINTA:

1.Un numar >100.000 UFC/mL(unități formatoare de colonii), cu o singură specie izolată, la barbați are predicție pozitivă mai mare decât la femei. În cazurile asimptomatice la femei acest rezutat necesită confirmare prin recoltarea unei noi probe, obținerea aceluiași rezultat confirmă diagnosticul de infecție urinară.

2.Doua tipuri de specii izolate fiecare >100.000 UFC/mL, indică cel mai frecvent o contaminare și se recomandă prelevarea unei noi probe în condiții de respectare a indicațiilor de recoltare și transport. Dacă a doua probă conduce la același rezultat, se confirma o infecție mixtă (doar 10% din pacienții cu proba recoltată din jetul mijlociu si 36% din cei cateterizați).

3.Mai multe tipuri de specii izolate, fiecare in jur de 100.000UFC/mL, indică o contaminare grosieră sau multiplicare a contaminanților în proba nerefrigerată și se recomandă prelevarea unei noi probe in condiții de respectare a normelor de recoltare si transport.

4.Izolare in cantitate de 10.000-100.000 UFC/mL se comunică pentru cazurile semnificative clinic, levurile > 10.000UFC/mL si Stafilococii >50.000UFC/mL.

5.Crestere absenta se comunica < 1000UFC/mL; se evită formularea “sterilă”, urocultura cantitativă uzuală nu detectează sub 1000 UFC/mL. La femei, 80% din infecțiile urinare sunt produse de E.coli și un procent mic de Staphylococcus saprophyticus. La barbați, bacilii gram negativi determină 75% din infecțiile urinare, E.coli doar 25%. Dintre bacilii gram negativi implicați în infectiile urinare pot fi consemnați: Proteus mirabilis(cu o frecvență mai mare la pacientii spitalizați), Klebsiella pneumoniae, Enterobacter aerogenes, Pseudomonas aeruginosa, Providencia spp. Dintre cocii gram pozitivi mai frecvent pot apare Enterococii si Stafilococii coagulazo negativi, producând circa 20% din infecțiile la bărbați si băieți. Antibiograma se efectuează pentru germenele identificat conform spectrului de sensibilitate și ghidurilor în vigoare. Alegerea tratamentului antibiotic se realizează de către medicul clinician, pe baza rezultatelor de laborator, în concordanță cu datele clinice ale pacientului.

5.BIBLIOGRAFIE:

1.Dumitru Buiuc, Marian Neguț:Tratat de microbiologie clinica, Editura Medicală, București, 1999

2.Jacques Wallach:Interpretarea testelor de diagnostic,Ed.aVII-a,Editura Științelor Medicale

Top