Factor reumatoid

1. INFORMATII GENERALE SI RECOMANDARI:

Factorii reumatoizi (RF) sunt anticorpi care acționează împotriva determinanților antigenici de pe fragmentul Fc al imunoglobulinei G (IgG). Aceștia sunt de obicei anticorpi IgM, dar pot fi și IgG, IgA sau IgE. Sensibilitatea factorului reumatoid în artrita reumatoidă variază de la 30%, în cazul studiilor efectuate pe populația generală, până la 70–80%, în cazul studiilor efectuate pe populația din spital, în rândul căreia boala tinde să aibă forme mai grave. Titruri crescute de RF sunt specifice pentru diagnosticul de artrită reumatoidă (RA) și apar mai frecvent la pacienții la care starea articulațiilor a evoluat către distrugere rapidă și progresivă și la cei cu manifestări extra-articulare, precum nodulii reumatoizi subcutanați. Cu toate acestea, RF este un test nespecific; un test RF pozitiv este observat la 1–5% din populația sănătoasă, cu titre scăzute și la 15–20% dintre subiecții vârstnici care suferă de alte boli cronice, în diferite stadii. Testul RF este pozitiv și în cazul bolilor reumatice autoimune și al afecțiunilor nereumatice cu frecvență variabilă, de exemplu, SLE (lupus eritematos sistemic), sindromul Sjögren, endocardita bacteriană subacută și alte infecții bacteriene, hepatita infecțioasă, bolile pancreatice cronice, bolile pulmonare cronice active, infecțiile parazitare și infecțiile virale.

2. SPECIMEN PROBA SI STABILITATE:

Ser și plasmă tratată cu Li-/Na-heparină, Na-/K-EDTA și acid citric.

Produs stabil în ser și plasmă timp de:

1 zi la temperaturi cuprinse între 20 și 25°C

8 zile la temperaturi cuprinse între 2 și 8°C

3 luni la -20°C (evitați congelarea și decongelarea repetată)

3. METODA:

Imunoturbidimetrica

4. VALORI DE REFERINTA:

Adulţi ≤ 14 IU/mL

Această valoare se bazează pe probele de ser recoltate de la 144 de subiecți de test (procentul de 97,5%). Valorile preconizate pot varia în funcţie de vârstă, sex, tip probă, dietă şi localizare geografică. Fiecare laborator trebuie să verifice transferabilitatea valorilor preconizate propriei sale populaţii şi, dacă este necesar, să determine propriul interval de referinţă conform bunelor practici de laborator. În scopuri de diagnostic, rezultatele trebuie să fie evaluate mereu împreună cu antecedentele medicale şi alte rezultate.

Aceste valori sunt dedicate sistemelor Beckman Coulter. In cazul in care acest test este efectuat pe un alt sistem, valorile de mai sus pot fi diferite.

5. BIBLIOGRAFIE:

1. Metoda de lucru Beckman Coulter

2. Frances Fischbach – A Manual of Laboratory and Diagnostic Tests – Lippincott Williams &Wilkins, USA, 8 Ed. 2009

3. Jacques Wallach – Interpretarea testelor de diagnostic – Editura Stiintelor Medicale, Romania, Ed. 7

Top