Fosfor

1. INFORMATII GENERALE SI RECOMANDARI:

În plasmă și ser, o mare parte a fosfatului există în formă anorganică (Pi), aproximativ 15% legat de proteină, iar restul în formă complexă și formă liberă. Concentrațiile de fosfat seric depind de regimul alimentar și de variațiile în secretarea unor hormoni precum PTH. Fosfatul intracelular apare ca fosfat organic, deși o fracțiune mică dar extrem de importantă există sub formă de fosfat anorganic, care, din cauza faptului că reprezintă un substrat pentru fosforilarea oxidativă, participă la reacții care presupun generarea de energie metabolică. Aproximativ 85% din fosfatul extracelular apare în formă Pi ca hidroxiapatită; de aceea, are un rol important în structura osoasă. Hipofosfatemia (deplețiunea de fosfat) este relativ frecventă în cazul pacienților spitalizați și este detectată la până la 30% din pacienții care au fost supuși unor intervenții chirurgicale. Hipofosfatemia este cauzată de consumul scăzut sau absorbția scăzută de fosfat care apar în carențele de vitamina D, malabsorbție, utilizarea de lianți ai fosfatului cu administrare pe cale orală și excesul de hormon paratiroid (PTH) primar, de excretarea crescută a acestuia, ca în cazul excesului de hormon paratiroid (PTH) secundar, după transplant renal și în cazul realimentării pacienților subnutriți și de redistribuirea fosfatului, de exemplu, în cazul hiperalimentării, recuperării în urma cetoacidozei diabetice și alcalozei respiratorii. Hiperfosfatemia este cauzată de consumul crescut de fosfat, care apare în cazul terapiei intravenoase și clismei cu fosfat, de excretarea redusă a acestuia, care apare în cazul insuficienței renale acute și cronice, PTH-ului scăzut sau rezistenței la PTH și hipervitaminozei D și de redistribuirea fosfatului, care apare în liza tumorală, rabdomioliză și insolație.

2. SPECIMEN PROBA SI STABILITATE:

Ser și plasmă heparinizată: produs stabil în ser timp de 4 zile, dacă este depozitat la temperaturi cuprinse între 2 și 8°C și timp de 1 zi, dacă este depozitat la temperaturi cuprinse între 15 și 25°C. Probele extrem de hemolizate trebuie evitate.

Urină: acidifiată cu 6 M HCl. Se recolteaza o proba din urina de 24 de ore utilizând procedurile standard de laborator. Se pastreaza la temperaturi cuprinse între 2 și 8°C.

3. METODA:

Spectrofotometrica

4. VALORI DE REFERINTA:

Ser:

Adulţi: 0,81–1,45 mmol/L (2,5–4,5 mg/dL)

Copii: 1,29–2,26 mmol/L (4,0–7,0 mg/dL)

Urină la dietă nerestrictivă: 12,9–42,0 mmol/zi (0,4–1,3 g/zi)

Valorile preconizate pot varia în funcţie de vârstă, sex, tip probă, dietă şi localizare geografică. Fiecare laborator trebuie să verifice transferabilitatea valorilor preconizate propriei sale populaţii şi, dacă este necesar, să determine propriul interval de referinţă conform bunelor practici de laborator. În scopuri de diagnostic rezultatele trebuie să fie evaluate mereu împreună cu antecedentele medicale şi alte rezultate.

Aceste valori sunt dedicate sistemelor Beckman Coulter. In cazul in care acest test este efectuat pe un alt sistem, valorile de mai sus pot fi diferite.

5. BIBLIOGRAFIE:

1. Metoda de lucru Beckman Coulter

2. Frances Fischbach – A Manual of Laboratory and Diagnostic Tests – Lippincott Williams &Wilkins, USA, 8 Ed. 2009

3. Jacques Wallach – Interpretarea testelor de diagnostic – Editura Stiintelor Medicale, Romania, Ed. 7

Top