Hemoglobina glicozilata (hemoglobina A1c)

1. INFORMATII GENERALE SI RECOMANDARI:

Măsurarea nivelului de hemoglobină A1c este acceptată ca metodă de măsurare a nivelului de glucoză la intervale lungi de timp în cazul pacienților care suferă de diabet zaharat (o boală cronică asociată anomaliilor metabolismului carbohidraților, grăsimilor și proteinelor și caracterizată prin hiperglicemie). Determinarea nivelului de HbA1c reprezintă un instrument important în monitorizarea eficienței controlării prin dietă și a terapiei în timpul tratării diabetului zaharat. Tratamentul pe termen lung al bolii se bazează pe controlarea nivelurilor de glucoză din sânge, implicată în prevenirea complicațiilor acute ale cetozei și hiperglicemiei. În plus, complicațiile pe termen lung, cum ar fi retinopatia, neuropatia și bolile cardiovasculare pot fi reduse la minimum dacă glicemia este controlată în mod eficient. Procesul de trecere de la hemoglobina A la hemoglobina A1c depinde de glicemie. Deoarece durata de viață a globulelor roșii este de 120 de zile, măsurarea hemoglobinei A1c poate reflecta media glicemiilor zilnice din ultimele două sau trei luni și indică mai eficient controlul glicemic decât măsurătorile nivelului de glucoză din sânge sau urină.

2. SPECIMEN PROBA SI STABILITATE:

Probele (netratate în prealabil) sunt stabile până la 8 ore dacă sunt păstrate la 25°C, 7 zile dacă sunt păstrate la temperaturi cuprinse între 2 și 8°C și până la 3 luni dacă sunt congelate la -20°C. Probele de sânge integral sunt stabile timp de 18 luni la -70°C. Probele congelate pot fi decongelate o singură dată.

Probele hemolizate (tratate în prealabil) sunt stabile până la 4 ore când sunt păstrate la temperaturi cuprinse între 15 și 25°C, până la 24 de ore când sunt păstrate la temperaturi cuprinse între 2 și 8°C, când sunt depozitate într-un recipient sigilat.

Observație: toate probele hemolizate trebuie amestecate riguros chiar înaintea testării. Fiecare laborator trebuie să evalueze procedurile de manipulare a probei pentru a evita rezultatele variabile.

3. METODA:

Imunoturbidimetrica

4. VALORI DE REFERINTA:

Adulţi: 4,0–6,0% (NGSP)

20–42 mmol/mol (unităi IFCC)

Intervalele de referință de mai sus au fost preluate din literatura de specialitate. Valorile estimate pot varia în funcție de vârstă, sex, tipul de probă, regim alimentar și zonă geografică. Fiecare laborator trebuie să verifice gradul de potrivire a valorilor estimate pentru propria populație și, dacă este necesar, să-și determine propriul interval de referință respectând bunele practici de laborator. Rezultate trebuie să fie întotdeauna evaluate ținând cont de antecedentele medicale, examinările clinice și alte diagnostice ale pacientului.

Aceste valori sunt dedicate sistemelor Beckman Coulter. In cazul in care acest test este efectuat pe un alt sistem, valorile de mai sus pot fi diferite.

5. BIBLIOGRAFIE:

1. Metoda de lucru Beckman Coulter

2. Frances Fischbach – A Manual of Laboratory and Diagnostic Tests – Lippincott Williams &Wilkins, USA, 8 Ed. 2009

3. Jacques Wallach – Interpretarea testelor de diagnostic – Editura Stiintelor Medicale, Romania, Ed. 7

Top