Imunoglobulina IgA

1. INFORMATII GENERALE SI RECOMANDARI:

Imunoglobulina din clasele IgG, IgA, IgM, IgD și IgE este prezentă în ordine descrescătoare a concentrației în serul persoanelor sănătoase. Anticorpii IgA apar ca IgA serică și IgA secretoare. Spre deosebire de IgA secretoare, rolul specific al IgA serice este neclar. IgA nu trece prin placentă, prin urmare, nu este prezentă în sângele fetal. IgA secretoare constă într-un dimer conectat printr-un lanț J și are o componentă secretoare care protejează molecula de enzimele proteolitice. IgA secretoare este imunoglobulina predominantă a secrețiilor corporale precum saliva, lacrimile, colostrul, secrețiile nazale, mucusul traheobronșic și secrețiile gastrointestinale. Funcțiile esențiale ale IgA secretoare sunt legarea microorganismelor de membranele mucoase, activarea căii alternative a complementului și activarea reacțiilor inflamatorii. Aceasta are un rol major în special în protecția tracturilor respirator, genito-urinar și gastrointestinal împotriva infecțiilor. Modificările concentrațiilor imunoglobulinei serice pot fi clasificate astfel: Hipogamaglobulinemii. S-a constatat că persoanele cu deficiență de IgA secretoare suferă mai frecvent de infecții ale mucoaselor, atopie și boli autoimune. Persoanele cu lipsă de IgA au o incidență mai mare decât cea așteptată de afecțiuni reumatice și limfom. Gamopatii policlonale. S-au detectat niveluri crescute în cazul bolilor hepatice cronice, infecțiilor cronice, în special ale tracturilor gastrointestinal și respirator, neoplaziei tractului gastrointestinal inferior, bolii inflamatorii intestinale, imunodeficiențelor, cum ar fi sindromul Wiskott-Aldrich, și în cazul artritei reumatoide. Gamopatii monoclonale, de exemplu, în mielomul multiplu tip IgA.

2. SPECIMEN PROBA SI STABILITATE:

Ser şi EDTA sau plasmă heparinizată.

Produs stabil în ser și plasmă timp de 8 luni dacă este păstrat la temperaturi cuprinse între 2 și 25°C. Probele puternic lipemice trebuie evitate.

3. METODA:

Imunoturbidimetrică

4. VALORI DE REFERINTA:

Adulţi: 0,7–4,0 g/L (70–400 mg/dL)

Valorile preconizate pot varia în funcţie de vârstă, sex, tip probă, dietă şi localizare geografică. Fiecare laborator trebuie să verifice transferabilitatea valorilor preconizate propriei sale populaţii şi, dacă este necesar, să determine propriul interval de referinţă conform bunelor practici de laborator. În scopuri de diagnostic rezultatele trebuie să fie evaluate mereu împreună cu antecedentele medicale şi alte rezultate.

Aceste valori sunt dedicate sistemelor Beckman Coulter. In cazul in care acest test este efectuat pe un alt sistem, valorile de mai sus pot fi diferite.

5. BIBLIOGRAFIE:

1. Metoda de lucru Beckman Coulter

2. Frances Fischbach – A Manual of Laboratory and Diagnostic Tests – Lippincott Williams &Wilkins, USA, 8 Ed. 2009

3. Jacques Wallach – Interpretarea testelor de diagnostic – Editura Stiintelor Medicale, Romania, Ed. 7

Top