Imunoglobulina IgG

1. INFORMATII GENERALE SI RECOMANDARI:

Imunoglobulina din clasele IgG, IgA, IgM, IgD și IgE este prezentă în ordine descrescătoare a concentrației în serul persoanelor sănătoase. IgG este alcătuită din patru subclase și reprezintă aproximativ 75% din imunoglobulinele totale și 10–20% din proteinele totale serice. Aproximativ jumătate din IgG totală din organism este prezentă în plasmă, în timp ce, din cauza masei moleculare mici a IgG (150 kDa), cealaltă jumătate este distribuită în fluidul interstițial pentru a acționa împotriva infecțiilor tisulare. IgG este deosebit de importantă pentru apărarea pe termen lung a organismului împotriva infecțiilor, deoarece prezintă un răspuns mai lent dar mai persistent decât IgM la stimuli antigenici primari; cu toate acestea, nivelurile de IgG cresc rapid și timpuriu la reexpunerea la același stimul antigenic. IgG favorizează fagocitoza și activează complementul. Modificările concentrațiilor imunoglobulinei serice pot fi clasificate astfel: - Hipogamaglobulinemii. Deficiența de IgG poate fi genetică, ca în cazul imunodeficienței combinate severe, sau dobândită, ca în cazul SIDA. Diagnosticul definitiv al sindromului clinic necesită o evaluare amplă a funcțiilor umorală și celulară în răspunsul imun. O scădere a IgG se observă și în urma arsurilor termice, sindromului nefrotic, enteropatiilor cu pierdere de proteine și mieloamelor non-IgG. - Gamopatii policlonale. Nivelurile de IgG sunt crescute în cazul bolilor autoimune (lupus eritematos sistemic, artrită reumatoidă, sindrom Sjögren), sarcoidozei, bolilor hepatice cronice, al unor boli parazitare și infecții parazitare cronice sau recurente. - Gamopatii monoclonale, de exemplu, în cazul mielomului multiplu tip IgG, limfoamelor, leucemiei și al altor afecțiuni maligne. IgG este singura imunoglobulină care traversează placenta. Prin urmare, aceasta are o importanță deosebită în apărarea sugarului împotriva infecțiilor. Determinarea nivelurilor de IgG în lichidul cefalorahidian (LCR) este utilizată pentru evaluarea infecțiilor care implică sistemul nervos central, a neoplasmelor sau bolilor neurologice primare. Măsurarea IgG din LCR poate fi utilizată pentru a determina raportul LCR IgG / albumină LCR, un factor important în diferențierea între sinteza intratecală și localizată de IgG.

2. SPECIMEN PROBA SI STABILITATE:

Ser şi EDTA sau plasmă heparinizată. Produs stabil în ser și plasmă timp de 8 luni, dacă este depozitat la temperaturi cuprinse între 2 și 8°C și timp de 4 luni, dacă este depozitat la temperaturi cuprinse între 15 și 25°C. Probele puternic lipemice trebuie evitate.

Lichid cefalorahidian:6 stabil timp de 72 de ore dacă este depozitat la 4°C. Stabil timp de 6 luni dacă este depozitat congelat la -20°C.

Pentru determinări în CSF, probele extrem de icterice sau tulburi trebuie evitate.

3. METODA:

Imunoturbidimetrică

4. VALORI DE REFERINTA:

Adulti (Ser): 7−16 g/L (700−1600 mg/dL)

CSF:

15 ani–20 de ani: 35 mg/L ± 20 mg/L

21–40 de ani: 42 mg/L ± 14 mg/L

41–60 de ani: 47 mg/L ± 10 mg/L

Indice de IgG: 0,3–0,6

Valorile preconizate pot varia în funcţie de vârstă, sex, tip probă, dietă şi localizare geografică. Fiecare laborator trebuie să verifice transferabilitatea valorilor preconizate propriei sale populaţii şi, dacă este necesar, să determine propriul interval de referinţă conform bunelor practici de laborator. În scopuri de diagnostic rezultatele trebuie să fie evaluate mereu împreună cu antecedentele medicale şi alte rezultate.

Aceste valori sunt dedicate sistemelor Beckman Coulter. In cazul in care acest test este efectuat pe un alt sistem, valorile de mai sus pot fi diferite.

5. BIBLIOGRAFIE:

1. Metoda de lucru Beckman Coulter

2. Frances Fischbach – A Manual of Laboratory and Diagnostic Tests – Lippincott Williams &Wilkins, USA, 8 Ed. 2009

3. Jacques Wallach – Interpretarea testelor de diagnostic – Editura Stiintelor Medicale, Romania, Ed. 7

Top