Prolactina

1. INFORMATII GENERALE SI RECOMANDARI:

Prolactina (PRL) este o polipeptidă cu lanţ unic formată din 198 de aminoacizi cu trei legături disulfidice intercatenare şi o greutate moleculară de aproximativ 22.500 daltoni. Prolactina este secretată de celulele ale glandei pituitare. Secreţia de prolactină este controlată de hipotalamus în primul rând prin eliberarea de factor de inhibare a prolactinei (dopamină) şi factor de eliberare a prolactinei (serotonină). Hormonul de eliberare a tirotropinei (TRH) stimulează secreţia de PRL şi este util ca test de provocare pentru evaluarea rezervelor de PRL şi secreţia anormală de PRL de către glanda pituitară. Funcţia fiziologică principală a PRL este aceea de a stimula şi de a întreţine lactaţia la femei. La femei , valorile prolactinei variază în general de la 1–25 ng/mL (μg/L), în timp ce la bărbaţi variază în mod obişnuit de la 1–20 ng/mL (μg/L). Secreţia normală de PRL variază în timp, ceea ce duce la niveluri de PRL serice de 2–3 ori mai mari în timpul nopţii decât în timpul zilei. Perioada biologică de înjumătăţire a PRL este de aproximativ 20–50 de minute. Nivelurile PRL serice din timpul ciclului menstrual sunt variabile şi manifestă în mod obişnuit creşteri uşoare în perioada de mijloc a ciclului. Nivelurile de prolactină la indivizii normali tind să crească ca răspuns la stimuli fiziologici care includ: somn, antrenament, alaptare, contact sexual, hipoglicemie, sarcină şi stres chirurgical. Prolactina este secretată de glanda pituitară anterioară şi este necesară pentru dezvoltarea mamară normală şi pentru lactaţie la femei. Nivelurile crescute de PRL pot fi detectate în timpul celei de-a opta săptămâni de sarcină, cu niveluri care continuă să crească de-a lungul perioadei de sarcină. În absenţa alăptării, nivelurile PRL revin la normal în termen de trei săptămâni de la naştere. Nivelurile anormal de ridicate de PRL sunt adesea asociate cu infertilitatea feminină, cu impotenţa şi infertilitatea la bărbaţi, hipotiroidismul primar şi tumorile hipofizare. Nivelurile de prolactină sunt crescute post-partum precum şi la nou-născuţi. Deficitul de prolactină la persoanele normale este rar. Cauzele patologice ale hiperprolactinemiei includ: adenoame pituitare secretoare de PRL (prolactinoame), boli funcţionale şi organice ale hipotalamusului, hipotiroidism, insuficienţă renală şi tumori ectopice. Nivelurile crescute de PRL pot fi observate în cazuri de hipotiroidism primar ca urmare a creşterii secreţiei de TRH (stimulează eliberarea PRL) însoţită de niveluri serice scăzute de T4 şi concentraţii serice crescute ale hormonului stimulator al tiroidei.Hiperprolactinemia a fost asociată şi cu inhibarea steroidogenezei ovariene, maturarea foliculului şi secreţia de hormon luteinizant şi de hormon de stimulare a foliculilor. A fost demonstrat faptul că diferite medicamente fie cresc, fie scad nivelurile de PRL. Administrarea de L-dopa inhibă secreţia de PRL. Bromocriptina inhibă secreţia de PRL şi este utilizat în tratamentul amenoreei şi al galactoreei datorate hiperprolactinemiei. Administrarea de medicamente psihotropice (fenotiazine), medicamente anti-hipertensive (rezerpină) şi TRH tinde să crească secreţia de PRL. Terapia cu estrogen tinde, de asemenea, să crească PRL.

2. SPECIMEN PROBA SI STABILITATE:

Ser şi plasma heparinizata. Probele sunt stabile 8 ore la temperatura camerei, 48 de ore la 2-8 0C si timp indelungat la -20°C ( o singura decongelare ).

3. METODA:

Chemiluminiscenta

4. VALORI DE REFERINTA:

1. Fiecare laborator trebuie să stabilească propriile intervale de referinţă pentru a asigura reprezentarea corespunzătoare a populaţiilor specifice.

2. Nivelurile de prolactină au fost măsurate în probe de ser uman de la 146 de bărbaţi adulţi, 121 de femei în premenopauză (vârstă < 50 de ani) şi 88 în postmenopauză (vârstă ≥ 50 de ani). Intervalul nivelurilor de prolactină este rezumat mai jos:

†Estimarea non-parametrică a intervalului de încredere de 95%.

Aceste valori sunt dedicate sistemelor Beckman Coulter. In cazul in care acest test este efectuat pe un alt sistem, valorile de mai sus pot fi diferite.

5. BIBLIOGRAFIE:

1. Metoda de lucru Beckman Coulter

2. Frances Fischbach – A Manual of Laboratory and Diagnostic Tests – Lippincott Williams &Wilkins, USA, 8 Ed. 2009

3. Jacques Wallach – Interpretarea testelor de diagnostic – Editura Stiintelor Medicale, Romania, Ed. 7

Top