1. INFORMATII GENERALE SI RECOMANDARI:

Hormonul luteinizant uman (hLH, lutropină) este produs din două subunităţi asociate, non-identice, non-covalente de glicoproteină, denumite alfa şi beta. S-a raportat că greutatea moleculară a hLH de 28.500 daltoni conţine două lanţuri de carbohidraţi legate prin N pe subunitatea alfa şi unul de oligozaharidă legat de asparagină pe subunitatea beta. Subunitatea alfa este similară ca structură pentru glico-proteinele hLH, hCG, hFSH şi hTSH. Diferenţele la nivelul subunităţii beta a acestor glicoproteine sunt cele care contribuie la specificitatea imunologică şi psihologică. La femeie, hLH stimulează maturaţia finală a foliculului, ruptura foliculară şi ovulaţia. LH uman este secretat de către celulele gonadotropice din lobul anterior al glandei pituitare ca răspuns la hormonul de eliberare a gonadotropinei (GnRH) din hipotalamusul median bazal. Atât hLH cât şi hFSH sunt secretaţi într-o manieră pulsatilă; în orice caz, acest fapt este probabil mai puţin notabil pentru hFSH din cauza perioadei de înjumătăţire mai lungă în circulaţie. Într-un ciclu menstrual normal, feedback-ul negativ al estradiolului inhibă secreţia de hLH în faza foliculară. În timp ce foliculul se dezvoltă (ca răspuns la hFSH), producţia de estradiol creşte, ceea ce declanşează o creştere a GnRH şi o creştere a sensibilităţii glandei pituitare la GnRH. Creşterea bruscă a GnRH duce la creşterea bruscă a hLH preovulatoriu (mijlocul ciclului) şi la ovulaţie. În urma acestei creşteri bruşte, hLH este inhibat în timpul fazei luteale din cauza feedback-ului negativ al progesteronului şi al estradiolului. Variaţiile în lungimea ciclului observate la femeile cu menstruaţie normală sunt datorate variaţiilor în lungime a fazei foliculare. La femeile aflate la menopauză, nivelurile de hLH sunt crescute ca răspuns la producţia scăzută de estrogen şi progesteron ovarian, ceea ce elimină mecanismul de feedback negativ pentru glanda pituitară. Ca rezultat, ovulaţia şi ciclurile menstruale scad şi în cele din urmă încetează.6La bărbat, hLH este considerat în mod normal ca un hormon interstiţial stimulator de celule şi influenţează producţia de testosteron prin celulele Leydig ale testiculelor. Concentraţiile de hLH şi hFSH sunt determinate de obicei prin investigaţii ale ciclului menstrual, ale fertilităţii, ale anomaliilor de dezvoltare la pubertate, precum insuficienţa ovariană prematură, menopauza, tulburările de ovulaţie şi boli ale glandelor pituitare. Raportul de hLH/hFSH a fost utilizat pentru a asista diagnosticarea bolii ovarelor polichistice. Concentraţiile reduse de hLH şi hFSH pot indica îmbolnăvirea glandei pituitare, în timp ce concentraţiile ridicate de hLH şi hFSH împreună cu concentraţiile ridicate de steroizi gonadali pot indica îmbolnăvirea gonadală (menopauză, ovariectomie, sindromul ovarian prematur, sindromul Turner). Concentraţiile reduse de gonadotropină sunt de obicei observate la femeile care iau contraceptive orale pe bază de steroizi. La persoanele de sex masculin, valorile ridicate de hLH şi hFSH cu concentraţii reduse de steroizi gonadali pot indica îmbolnăvirea testiculară sau anorhie. La sindromul lui Klinefelter nivelul de hLH poate fi ridicat din cauza îmbolnăvirii celulei Sertoli.

2. SPECIMEN PROBA SI STABILITATE:

Ser şi plasma heparinizata.

Probele sunt stabile 8 ore la temperatura camerei, 48 de ore la 2-8°C si timp indelungat la -20°C ( o singura decongelare ).

3. METODA:

Chemiluminiscenta

4. VALORI DE REFERINTA:

1.Fiecare laborator trebuie să stabilească propriile intervale de referinţă pentru a asigura reprezentarea corespunzătoare a populaţiilor specifice.

2.Nivelurile de hLH au fost măsurate în probe serice umane provenind de la 50 bărbaţi adulţi, 50 femei post-menopauză şi femei cu ciclu normal. Ciclurile au fost sincronizate la valoarea maximă a hLH de la mijlocul perioadei de ciclu. Intervalul de niveluri hLH generate la Beckman Coulter, Inc., este rezumat mai jos:

Aceste valori sunt dedicate sistemelor Beckman Coulter. In cazul in care acest test este efectuat pe un alt sistem, valorile de mai sus pot fi diferite.

5. BIBLIOGRAFIE:

1. Metoda de lucru Beckman Coulter

2. Frances Fischbach – A Manual of Laboratory and Diagnostic Tests – Lippincott Williams &Wilkins, USA, 8 Ed. 2009

3. Jacques Wallach – Interpretarea testelor de diagnostic – Editura Stiintelor Medicale, Romania, Ed. 7

Top