Cum stim ca este vorba de o fractura?

Pentru că se apropie sezonul rece și trotuarele nu vor fi atât de sigure pe cât ne-am dori noi atunci când va da prima ninsoare, iată o afecțiune a aparatului loco-motor cu care sperăm să nu ne întâlnim iarna asta:

Fractura: reprezintă o întrerupere în structura unui os, survenită în urma unui traumatism. Trebuie să avem în vedere faptul că fracturile se însoțesc de leziuni ale structurilor vecine osului afectat. Astfel, în cadrul unui traumatism ce duce la fracturarea unui os pot fi afectați totodată mușchi, vase de sânge, nervi, evenimentul ducând la dezorganizarea țesuturilor din jur. Toate aceste complicații ale fracturilor au manifestări clinice destul de specifice pe care este important sa le recunoaștem.

Astfel, leziunile părților moi interesează:

  • pielea: integritatea pielii este critică, pielea fiind principala barieră ce se interpune între mediul extern și organism, protejându-ne de potențialii germeni patogeni ce pot provoca infecții. Cum poate fi pielea afectată? În cadrul unei fracturi, fragmentele de os pot migra prin acțiunea mușchilor care prin contracție le vor mobiliza, oasele putând înțepa pielea și putând astfel produce o fractură deschisă, ce se poate prezenta în diferite moduri, de la o leziune punctiformă până la una întinsă. Pielea poate fi afectată și în fracturile cu mecanism direct, de pildă în accidentele rutiere în care bara de protecție a mașinii poate leza structurile de la nivelul gambei. Alte traumatisme frecvent întâlnite în care pielea are de suferit sunt cele prin strivire.
  • mușchii: fragmentele de os fracturat pot altera integritatea musculară
  • periostul: periostul este membrana fibroasă ce acoperă osul, afectarea acesteia complicând vindecarea
  • tendoanele: sunt structuri fibroase prin care mușchii se prind pe oase ce pot fi afectate în cadrul fracturii
  • vasele de sânge: posibila afectare vasculară în cadrul fracturilor impune examenul clinic amănunțit
  •  nervii: lezarea structurilor nervoase duce la tulburări motorii și la tulburări de sensibilitate
  • viscere: fragmentele de os fracturat pot leza diferite organe din jur, ducând la diferite complicații.

În concluzie, în caModuledrul unei fracturi trebuie să avem în vedere și potențiale leziuni la nivelul anvelopei în care este osul afectat și să nu ne limităm doar la fractura în sine.

extractdeplante.ro

Cum știm că este vorba de o fractură?

Există semne probabile ale unei fracturi, dar și semne de certitudine. Printre semnele probabile amintim:

  • durere
  • deformare
  • scurtare
  • echimoză
  • impotența funcțională
  • flictene

Printre semnele de certitudine se află:

  • mobilitate anormală
  • crepitații osoase
  • întreruperea continuității
  • netransmisibilitatea mișcării

Investigațiile care ne pot da informații utile despre fracturi și despre complicațiile acestora sunt:

  • radiografia de față și de profil
  • tomografia computerizată (CT)
  • rezonanță magnetică nucleară (RMN)
  • angiografie
  • ecografie

Tratamentul fracturilor:

Primul ajutor are în vedere limitarea durerii și prevenirea apariției unor leziuni date de mobilitatea excesivă a fragmentelor. În cazul fracturii membrului superior, se realizează imobilizarea acestuia la torace cu o eșarfă. În cazul fracturii membrului inferior, se realizează imobilizarea acestuia la membrul normal cu un bandaj. Aceasta imobilizarea realizează diminuarea durerii și a mobilității focarului de fractură. Fracturile deschise trebuie acoperite cu cel mai curat material avut la dispoziție. Pacientul trebuie sa fie transportat de urgență la un centru de traumatologie.

În cadrul fracturilor ce însoțesc politraumatismele, există o serie de măsuri ce vin să asigure supraviețuirea victimei până la sosirea ei în centrul specializat:

  1. A (ariways)- dezobstrucția căilor respiratorii
  2. B (breathing)- asigurarea ventilației, a schimburilor gazoase și a transportului sângelui la și de la țesuturi
  3. C (circulation)- menținerea circulației, menținerea funcției cardiopulmonare, controlul hemoragiilor, tratamentul șocului
  4. D (disability)- odată asigurate și monitorizate funcțiile vitale, se va asigura imobilizarea provizorie a fracturilor.

În centrul specializat se realizează tratamentul propriu-zis al fracturatului și polifracturatului sau al politraumatizatului.

  1. Tratamentul ortopedic realizează reducerea și imobilizarea fracturilor prin mijloace nesângerânde. Reducerea se referă la realinierea fragmentelor de os fracturat în poziția lor firească, anatomică. Aceasta poate fi efectuată atât ortopedic cât și chirurgical.
  2. Tratamentul chirurgical este indicat în cazul eșecului tratamentului ortopedic ca și în acele cazuri în care știm de la început că tratamentul ortopedic este incapabil să obțină reducerea sau să o mențină.

Bibliografie: Elemente de Ortopedie și Traumatologie -curs pentru studenți, Universitatea de Medicină și Farmacie "Carol Davila", București, 2008.

Autor: Stanciu Silviu

Top